defecte
imi plac. serios chiar imi plac. n-am fost vreodata o perfectionista si nici nu imi place sa fiu. mi-a venit asa….ca idee, in timp ce imi reciteam posturile si ma uitam ca mai am pe ici pe colo strecurate greseli (typos). in acelasi timp imi aduceam aminte de un blog comercial, in care o tipa isi maia vindea produse. si care spunea ca nu accepta comentarii sau mesaje cu greseli in ele. my dear…I don’t give a fuck. atata timp cat nu e o greseala gramaticala facuta din prostie sau necunoasterea unor notiuni de baza, greselile mele sunt ale mele si nu-mi mai corectez in veci posturile. asa le-am scris si asa le las. mai presus de asta incep propozitiile cu litera mica…ce oribil. de-asta exista punctul. stii ca se termina propozitia, stii ca o sa inceapa alta, nu cred ca exista dubii. in cazul unor lecturi mai mari de 1 pagina e obositor intr-adevar sa urmaresti. pentru mine e perfect asa.
rar apuc sa ma uit in urma si sa nu vreau sa schimb ceva. blogul asta e unul din putinele lucruri. imi place asa cum e. fara multi vizitatori, fara multe cuvinte atunci cand e cazul. asa abstract si bizar, cu greseli si pauze lungi.
imi plac ocazionalele abateri de la perfectiune, pentru ca fac un lucru unic. cu cat incerci mai mult sa te incadrezi in norme, cu atat renunti la ce ai tu deosebit, cu atat te pierzi in multime mai bine. blend in, nu?
